SANTIER - Cezarina Adamescu: „Alena, prinţesa tristeţilor albe“

CUVÂNT DE-NCEPUT SPUS ÎNTR-UN MINUT

Povestea pe care vreau să ţi-o spun, copile, nu se află-n cartea de citire. Nu se află nicăieri pe pământ, decât la mine-n cuvânt.Şi-o să rog vântul să nu mi-o zboare, fiindcă am cules-o din Soare. Povestea mea e ca o jucărie, pe care-o găseşti într-o casă de hârtie. E o poveste plină de lumină, ca dimineaţa aceasta senină. Şi are o mulţime de eroi, ca mine, ca tine, ca voi.O poveste încărcată de mistere pe la colţuri şi prin unghere. În care, pentru dezlegarea şaradei nu ţi-ar ajunge nici cele o mie şi una de nopţi ale Sheherazadei.O poveste pe care s-o scrii cu rouă, pe lună nouă. O asemenea poveste, cum v-am mai zis, se găseşte numai în Paradis. De îngeri plină, ca un crâmpei de lumină. O imagine diafană. O icoană. >>>>

. 1.

Trackback URI